Lansare dublă pentru regizorul Iosif Demian la TIFF 2019 | DCNews

iadasarecasa – LANSARE DUBLĂ pentru IOSIF DEMIAN: Carte …

Lansare dublă I Iosif Demian la Festivalul Filmului European – Facebook

 Cristian Tudor Popescu: O LACRIMĂ DE FATĂ

 CONCERT METROPOL 2018, CRONICA

Viranyi Attila, Jozsa Erika

Metropol cu Jozsa Erika

Oradea, Jozsa Erika 2018

Jozsa Erika, 2018

Teatru, Oradea

PREMIERA UNUI DOCUMENT

Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu este un festival de film documentar. Programarea unei premiere a unui film de ficțiune poate, așadar, să pară a fi un derapaj, o inconsecvență a curatorilor, a celor care au făcut selecția filmelor festivalului. Ei bine, vineri, în penultima seara a festivalului, a fost organizată – cu mare pompă – vizionarea, în premieră, a filmului artistic Baloane de curcubeu. Regia aparține lui Iosif Demian, un nume familiar unor profesioniști într-ale cinematografiei, dar care e cunoscut și unui indefinit număr de fani ai mesajelor subversive strecurate pe sub nasul cenzurii ceaușiste. Consumatorii de șopârle i-au ținut minte numele după ce i-au văzut primul film – O lacrimă de fată. Eu l-am văzut. Am râs cu sete! Se râdea în draci, dar în pumni. Un erou important al filmului era discursul dublu: era un film despre o ancheta a miliției în care apărea filmul despre anchetă făcut de înșiși milițienii. O imagine realistă a vieții era opusă reinterpretării ei în registrul propagandei comuniste. Ceea ce se întâmplă, însă, în Baloane de curcubeu e mai grav. Aici, ironia crudă nu-și mai încape în intertext și o ia razna prin film. De exemplu, în anii aceia, în România Socialistă, pur și simplu nu existau portocale. Or’, filmul își conduce eroii la malul Mării Negre, unde valurile aruncă pe țărm – din motive acvanautice neprecizate – un munte de portocale, așa, să moară spectatorii români (din epocă) de necaz. Fructele încap pe mâna unei glorioase echipe de țărani cooperatiști care le încarcă iute în zeci de coșuri și găleți. Destinul portocalelor este unul aparent firesc: să fie mâncate, în cadru festiv, de tot satul. Un singur sătean, cu inutile (pe atunci) aptitudini de antreprenor, își exprimă dezamăgirea: “of of, ce afacere s-ar fi putut face…”, “Eu aș fi dus un camion în Moldova. Aș fi dus un camion în Transilvania. Unul în Banat…” După Banat, se oprește să respire. De micul moment de suspensie profită personajul din fața lui, care anticipează timid: “…și unul în Oltenia…”. Stupoare: antreprenorul sare ca ars și strigă: “În Oltenia NU!”. După care continuă cu o explicație pe care hohotele de râs din cinematografele anilor ’80 ar fi acoperit-o oricum (pentru cei mai nou-născuți precizăm că Nicolae Ceaușescu se născuse în Oltenia). Povestea din Baloane de curcubeu se petrece la țară, într-un sat înfundat în noroaie și hoție. Cam ca azi. Doar că, atunci, nu era permis să vezi asta. Ceea ce este de necrezut în legătură cu filmul lui Demian este că, deși a fost produs la începutul anilor 1980, autorul lui pare să fi uitat de cenzură. Cenzură care i-a luat temeinic produsul la puricat: filmul a fost vizionat de 18 ori, au fost tăiate multe scene și au fost impuse scene de înlocuire. Lui Demian i s-a cerut, de exemplu, să adauge filmului niște “coperți” care să mute satul din noroi, pe asfalt (versiunea “îmbrăcată” este cea care poate să fie văzută pe Youtube). Un măcel inutil, zic eu, azi, după ce am văzut filmul: cenzorii nu aveau cum să “salveze” Baloane de curcubeu tăind doar câteva scene. Un dezmăț delirant, un haz fără limite care folosește absurdul ficțiunii pentru a evoca absurdul cretin al realității nu avea cum să fie domolit de foarfeca cenzurii: filmul lui Demian nu putea fi tăiat decât în lungime. Ceea ce, de fapt, s-a și petrecut: filmul nu a obținut drept de difuzare. Se pare că o versiune grav mutilată a fost circulată rapid prin câteva cinematografe periferice după care a dispărut la fel de rapid. Apoi, pelicula a avut propria sa aventură. Una dintre versiunile mai apropiate de cea inițială a fost salvată de un operator de imagine, care a ținut cele câteva role de film ascunse până după 1989. Iosif Demian a fugit din România în 1985, la trei ani după ce terminase filmul și după doi ani de “vizionări”. A redescoperit copia salvată și, după mulți ani, uite că o are azi relativ recondiționată, numai bună de festival sibian.

Ceea ce s-a petrecut la Festivalul Astra , a fost, așadar, o premieră, dar mult mai mult decât un premiera unui film documentar: a fost premiera unui document.

Mircea Toma

Iosif Demian: Cu „O lacrimă de fată”, am vrut să distrug imaginea și narativul

INTERVIU Unul dintre cei mai importanţi cineaşti români, Iosif Demian, plecat din ţară în anii `80 în Australia, vorbeşte, într-un interviu, despre câteva din reperele carierei sale artistice – printre care imaginea la „Nunta de piatră” şi regia la „O lacrimă de fată” – şi despre generaţia `70.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 Aprilie 2018 Ziarul Metropolis

Adrian Epure: ,,Din culisele cinematografiei”. Cum a ajuns regizorul Iosif Demian la Cannes imbracat intr-un frac ,,ciuruit” de gloantele Comisarului Miclovan. Adevarul.ro 2 martie 2018

EVENIMENT ASTRA

Film cenzurat de comuniști, ”topit” și considerat pierdut, lansat la Sibiu după 35 de ani de la filmare

Q & A după proiecția filmului

CONFERINȚA DE PRESĂ

Sibiu: Iosif Demian a obținut cu filmul “Baloane de curcubeu” premiul de excelență la Festivalul Astra Film

 VIDEO INTERVIU

“Baloanele de curcubeu” au renăscut. După 18 runde de cenzură a comunismului, filmul lui Iosif Demian a fost lansat la Sibiu, în prezenţa a peste 100 de foşti preşedinţi de CAP

Interviu Iosif Demian